sâmbătă, 2 iunie 2018

Institutul Blecher, ediția 179 & „Povești de trecere cu noi” de Adriana Teodorescu




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 3 iunie 2018, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Svetlana Cârstean și Adriana Teodorescu. În cadrul ultimei ediții a acestui sezon va avea loc prezentarea volumului Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Adriana Teodorescu.

Svetlana Cârstean (n. 1969) este poetă, traducătoare și editor al colecției de poezie „Vorpal” de la Editura Nemira. A publicat în volumul colectiv Tablou de familie (1995, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu și Sorin Gherguţ). A debutat cu Floarea de menghină (2008), volum urmat de Gravitaţie (2015) și Trado (2016, împreună cu Athena Farrokhzad), cărți intens comentate și traduse în mai multe limbi.

Adriana Teodorescu (n. 1982) urmează, în prezent, un al doilea program de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeș-Bolyai, unde este și cadru didactic asociat. Doctor în Literatură Comparată la Cluj. A publicat studiile Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (2009) și Maternitatea în spațiul românesc. Mecanisme și reprezentări socio-culturale (2017) și volumele de poezie Aproape memorie (2013) și Povești de trecere cu noi (2018).

Moderator: Claudiu Komartin


Adriana Teodorescu, Povești de trecere cu noi
Casa de Ediură Max Blecher, 2018
Colecția „Washoe”


„Odată intrat pe orbita Adrianei Teodorescu, descoperi de fapt o identitate supraetajată, un construct poetic ce încapsulează mai multe voci (povești) a căror rezonanță se produce la aceeași unică frecvență: trauma. Deși își asumă un plot riscant tematic, volumul reușește să deconstruiască și să reconstruiască subiecte precum boala, moartea, fragilitatea carcasei umane (...). Apăsând pedala unei cruzimi hibridizate cu vulnerabilitatea și angoasa, Povești de trecere cu noi este, până în capilarele ei cele mai fine, un documentar autentic despre seismicitatea vieții, despre pierdere și reinventare.” (Anastasia Gavrilovici)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu