Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher vă invită, duminică, 22 aprilie 2018, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Radu Aldulescu și Anca Chimoiu.
Radu Aldulescu este unul dintre cei mai reputați prozatori români din ultimii douăzeci și cinci de ani. A publicat romanele: Sonată pentru acordeon (1993, 2008), Amantul Colivăresei (1996, 2006, 2013), Îngerul încălecat (1997, 2011), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997, 2007), Proorocii Ierusalimului (2004, 2006, 2009, 2015), Mirii nemuririi (2006), Ana Maria și îngerii (2010), Cronicile genocidului (2012, 2015) și Istoria Regelui Gogoșar (2015). A mai citit la ediția a 15-a a Institutului Blecher, pe 24 martie 2010, iar duminică vine cu un fragment din a zecea sa carte, Rezidenți în casa visurilor, în curs de apariție laHyperliteratura.
Anca Chimoiu a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității București și a lucrat în presă și în publicitate, însumând peste 15 ani de experiență de comunicare în branduri locale și internaționale. A publicat în „Revista de povestiri” și în „Iocan”. În prezent este freelancer și pregătește prima sa carte de proză.
Moderator: Claudiu Komartin
Am descoperit proza lui Radu Aldulescu acum aproape 15 ani: Amantul Colivăresei, unul dintre cele mai solide și mai memorabile romane ale anilor '90 rămâne și astăzi, cred, o piesă de rezistență a prozei românești scrise în perioada de așa-zisă „tranziție” de după 1989. De atunci, universul lui Aldulescu, simplist și restrictiv etichetat de unii ca „mizerabilist” (când de fapt e acolo o lume colcăitoare de instincte și dezabuzări, destine torsionate și caractere cu tot felul de diformități, pornind de la observația socială în priză directă, refuzând orice împodobire sau estetism falsificator), s-a îmbogățit cu noi cărți, pe câteva dintre ele le-am căutat după ce Aldulescu a citit din ele fragmente memorabile în diferite ocazii (din Proorocii Ierusalimului cândva în prima parte a anilor 2000 la cenaclul Euridice, din Ana Maria și îngerii acum 8 ani la Institutul Blecher etc.). Chiar și cărțile sale „de parcurs”, adică acelea în care nu își pune la bătaie toate calitățile (Mirii nemuririi, spre exemplu), rămân lecturi care ți se fixează în memorie și rotunjesc profilul acestui prozator aspru și colțuros, care nu e totuși doar un povestitor excelent, dintre cei foarte receptivi la multiplele fațete ale realului. Pentru că Aldulescu este, dincolo de prejudecățile unor comentatori leneși care i-au lipit eticheta de observator al unei lumi de lumpeni și desperados, un scriitor artist (nu însă unul al poleielii sau al înfrumusețărilor calpe), lucru pe care l-am realizat cel mai clar când, publicându-i un fragment din Cronicile genocidului în „Poesis internațional” (nr. 6 / septembrie 2011), am observat atenția pentru frazare, subtile rime și asonanțe care făceau din text o structură obsedată de sonoritate, și pe care, fără să-mi dau seama din prima, o „auzeam” aproape ca pe o compoziție muzicală.
Radu vine duminică la Tramvaiul 26 să citească din cartea pe care Hyperliteratura i-o va publica în luna mai, Rezidenți în Casa Visurilor. Împreună cu el va citi câteva proze scurtissime Anca Chimoiu, care a publicat de curând în revista „Iocan”. Sunt tare curios cum va arăta al zecelea roman al lui Aldulescu, dar și cum o să fie receptată proza Ancăi la ediția 174 a Institutului Blecher.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu