încă un text regăsit, din perioada site-ului clubliterar; care-a fost și atelier online, și ring pentru ambițiile tinerilor scriitori de atunci, și un fel de precursor al facebook-ului... publicasem de câteva luni Circul domestic și-ncercam să mă dumiresc (ca mai mereu), cu o anumită disperare, spre ce s-ar putea îndrepta mai departe poezia asta a mea.
nu o să mă aşez în genunchi
dar nici nu mă voi simţi umilit
când unul dintre miliardele de lucruri la cheremul cărora sunt
mă va obliga să stau în genunchi
(Florin Măduța)
aş vrea să cred că mereu se iveşte câte ceva
că am tot felul de ocazii şi de-ntâlniri că-s monden şi umblu tot timpul
da-i mai degrabă ca în călătoriile prin moldova cu microbuzul
sate comune oraşe distanţele se dilată
parcă ai sta pe loc
îţi vine să scoţi limba la unul sau altul de plictiseală
mă uit pe geam şi capul meu arată probabil ca o minge dezumflată
pt ţigăncuşa care scuipă seminţe la un semafor din bacău
pt ţărănoiu beat care merge pe mijlocul drumului
când intrăm în paşcani
aş vrea să-mi fie teamă puţin pentru ei
să fiu mai ocrotitor măcar cu ceea ce e aproape de pielea mea
zilele trec fără noimă lungesc pelteaua mi-e şi ruşine
m-aş lăsa legat
dacă asta mi-ar pune sângele în mişcare
sau m-aş plimba prin grădina cu gutui înfloriţi
dar nu am nici o grădină şi
cel mai apropiat parc din cartier e în curtea spitalului 9
pe aleile lungi şi anoste mă plimbam cu o.s. şi nici unul
nici unul dintre noi nu avea chef de nimic
dar tot o dădeam cu esenin cu isadora duncan cu mincu
când m-am tăiat în conserva de carne din rană curgea rumeguş
am căscat puţin am vrut să mă bandajez
mi-am făcut o cafea am uitat şi de usturime şi de bandaj
un şoarece cafeniu se rostogolea prin rumeguş
se crease un fel de complicitate
decembrie 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu