Vară

În părculețul din fața Sinagogii vorbind despre vechi prietenii și îndepărtări progresive, contrageri ale intimității, tăceri, sporirea acuității tactile în unele boli – experimentezi totul așa cum ar fi trebuit să simți totul de la bun început, dar asta nu-ți mai aduce cine știe ce bucurii sau explozii senzuale –, când Dudu s-a împiedicat și-a căzut am știut că era din cauza unuia dintre gândurile mele rele, de-abia l-au putut opri din plânsul lui de copil mare, ultrasensibil, ceva se răsturnase în mine, ceva îmi înfuleca nervii și îmi spunea că trebuie să o tai de acolo, de-abia dacă mi-a mai venit să intru la lectură, unde vechii prieteni zâmbeau și își dădeau coate, câțiva trăgeau de niște doze de bere în fața intrării, întâlnirile rutinate, autocenzura, glumele previzibile, plasa de siguranță a anxioșilor, vara își făcea numărul ridicându-se pe vârfuri și făcându-mi cu ochiul peste bannerul lui Barbu, Dudu se ridicase și el, nesigur și șleampăt ca tot ceea ce simțeam în momentul ăla, inima încă îmi bătea nebunește când am trecut strada și m-am amestecat printre ei.