Poemul săptămânii (59). Ion Caraion

Am mai spus că poeții Generației Războiului care mi se par esențiali (și obligatoriu de recuperat) sunt în primul rând Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Ion Caraion. Trei personalități și trei destine foarte diferite. De fapt, generația lor, despre care am citit de ani buni cam tot ce am găsit, dar mai ales la începutul anului am întreprins o cercetare amănunțită în ideea unei viitoare cărți (și/sau antologii), cuprinde mai multe cercuri: în primul ar fi ei trei, în al doilea Stelaru (cel mai vârstnic dintre toți, dar și cel mai greu de încadrat) și Ben Corlaciu, poate și Crama și Popovici (în privința lor nu sunt pe deplin edificat), iar în ultimul cerc Alexandru Lungu (pentru excelentul său volum de debut), Sergiu Filerot (un poet și editor devotat, cu o traiectorie frântă și multe neîmpliniri) și C.T. Lituon (poetul mort la doar 25 de ani și complet uitat).
Datorită lui Caraion evit formula pentru care au pledat unii (și care a intrat, din păcate, în vocabularul multor critici și istorici literari, Generația pierdută). Iată de ce, în cuvintele lui Caraion: „(...) din comoditate, incultură şi pripă, cu trimiteri dezinformate la o formulă de-a Gertrudei Stein de un alt conţinut, complet necomparabil, i s-a spus «pierdută», generaţie care a luat aproape totul în serios (familia, morala, istoria, libertatea, dreptul, boema, războiul, arta, iubirea, politica, societatea, prostia, umanismul, teologia, mizeria, umorul, disponibilitatea, arlechinadele, viaţa şi moartea), în timp ce timpul pe ea o lua în derâdere, sfâşiind-o, umilind-o, punându-i pumnul în gură şi ţeava revolverului la tâmplă, obligând-o la eforturi de rezistenţă şi înţelegere supraomeneşti, la presiuni insuportabile şi situaţii limită. Ca să păstreze, numai ca să păstreze în fel şi chip, un rest măcar de obraz demn din ceea ce fusese şi este poate spiritualitatea românească în ansamblul său...”
Mi-am intitulat al doilea volum de poezie, acum 11 ani, Circul domestic, așa încât nu cred că are rost să explic ce rol a avut poezia lui Caraion în căutările mele de la 20 de ani și în formarea mea din acea perioadă. Restul e pe site-ul Poesis internațional.