Cum aleg unii să facă lucrurile. De mântuială

Cine spune că nu se traduce și publică poezie străină în românește azi? Asta se face, din păcate la edituri invizibile, în condiții editoriale de un diletantism strigător la cer. Am fost marțea trecută la Institutul Italian la lectura poetului Claudio Pozzani. Acesta venea de la Iași, unde participase la un târg de carte ciudățel (Librex, desfășurat la Palas Mall...). Am fost unul dintre cei 10-15 oameni care au asistat la prezentarea și lectura lui, i-am cumpărat volumul apărut la editura CronEdit, am dat pe el cât nu făcea pentru ca apoi să mă enervez văzând cât de neserios, cât de neprofesionist e editată cartea, un obiect urât, cu copertă jalnică, punere în pagină care părea făcută de cineva suferind de cataractă, în fine, probabil volumul a apărut oricum într-un tiraj confidențial cât să primească Pozzani câteva exemplare și să mai fie dăruite câteva cu ocazia venirii lui pe aici, eu fiind unul dintre puținii (dacă nu singurul) tembel care a dat 25 de lei pe o carte care poate merge de pe-acum la topit. Păcat, poetul nu e chiar rău, am găsit câteva poeme onorabile în selecția de la CronEdit, destul de puține, totuși, nivelul general fiind mai curând unul mediocru, e drept că ceva mai bun decât al unor Cassian Maria Spiridon, Gabriel Chifu sau Valeriu Stancu (pe acesta din urmă îl bănuiesc că ar fi mintea strălucită din spatele proiectului). Odată cu volumul lui Pozzani, aflu de pe net că inenarabila editură CronEdit (să mă anunțați, vă rog, în subsolul acestei postări dacă vedeți pe undeva, vreodată, cărțile publicate de CronEdit, ar fi lucru mare) a mai scos cu ocaziunea târgului Librex și volumele lui Jean Portante și Dražen Katunarić, care arată la fel de prost. Totul sub titlul pompos „Poezia europeană la noi acasă”. În condițiile astea, vai de mama ei de Europă...