Reîncepem (mai devreme decât am făcut-o în anii trecuți) întâlnirile Clubului de lectură Institutul Blecher, ajuns la ediția 117. Mi s-a părut mereu că prima lună din an nu e deloc prielnică pentru cenacluri și lecturi publice, și de aceea dădeam drumul Institutului după 10 februarie. Cum însă, odată cu schimbarea tot mai evidentă a climei, iarnă se pare că nu mai avem, și pentru că m-au întrebat destui oameni când animăm puțin lucrurile, că orașul ăsta, cât e el de mare,-i tare sărăcuț în evenimente literare, pornim mâine, 16 ianuarie. Cu Teodor Dună, care azi primește Premiul „Cartea de Poezie a anului 2015” la cea de-a șasea ediție a Galei Tinerilor Scriitori, și cu volumul Adrianei Carrasco, Dezmembrați, din care va citi cine va dori (și eu voi fi cel dintâi care să vrea asta).
iar eu voi fi spectatorul invizibil.
RăspundețiȘtergereașa. numa' să mă calci pe picior dacă zic vreo prostie
Ștergereeu voi fi spectatorul indivizibil. :D
RăspundețiȘtergereaş fi citit cu mare drag din poemele Adrianei Carrasco! din păcate nu pot ajunge.dar voi fi alături de voi şi de la distanţă! sper să apară şi filmări. mult succes tuturor!
RăspundețiȘtergerevor fi și filmări
RăspundețiȘtergere”E foarte dificil să polemizezi pe marginea unui volum de poezie care se pretinde a fi o traducere şi care în mod atât de evident e scrisă sub pseudonim de însuşi traducătorul poemelor. Trebuie însă să deconstruim convenţia lecturii şi să operăm pornind de la prezumţia că presupusa autoare e doar o jucărie literară: o simplă căutare pe Google confirmă că Adriana Carrasco nu posedă o biografie, nu e de găsit nicăieri, pe scurt, nu există.
RăspundețiȘtergereNe oprim puţin asupra acestui aspect, şi anume: de ce şi-ar scrie un poet cunoscut al cincilea volum sub pseudonim? Concluzia imediată ar fi dedublarea pessoană şi exerciţiul ludic al identităţilor: asumându-şi o biografie şi-un imaginar străine, poetul face dovada abilităţilor tehnice. E de notat. Însă nu e de ignorat tocmai faptul explicat anterior, anume că un volum de poezie străină apărut în traducere e practic intangibil. Singura linie de abordare ar reprezenta-o calitatea traducerii, care în lipsa textului original nu poate fi nici demonstrată, nici demontată. Astfel încât, în faţa acestei convenţii, critica nu are nimic de comentat. E o strategie excelentă de evitare a responsabilităţii pentru propriile texte; atribuite unui poet îndepărtat, cu o biografie nebuloasă şi imposibil de contactat, textele, chiar dacă nu se sustrag criteriului calitativ, scot autorul de sub focurile criticii, pot fi puse în paranteză şi repede uitate ca o apariţie întâmplătoare.” Ovio Olaru
Oare Ovio are simtul olfactiv al unui caine de vanatoare? Oare te-a ginit? Mi-ar place sa cred ca Adriana Carrasco esti tu. Si eu am publicat sub pseudonim, la umatorul volum voi
fi de sex masculin.