Impostori

O rubrică de care am de gând să mă țin. Impostori. Fiindcă e plină lumea scriitoricească de asemenea specimene (poeți inventați, critici cretini, reviste de două lulele care sunt găuri negre pentru consilii locale, județene sau alte fonduri publice, putoarea emanată de Uniunea Scriitorilor, cu șefuleții ei „din teritoriu” și cu haitele de fomiști deveniți, după cum le-o cere interesul, lingători de clanță sau hiene). Și fiindcă mi-e silă de ei și nu am nici un motiv să tac.
Azi, Gabriela Gheorghișor, despre a cărei evoluție în carieră e mai decent să nu vorbești, căci ceea ce se știe e adesea, în lumea literară – și mai cu seamă într-un oraș surpat în sine cum e Craiova de azi –, rușinos să se mai și spună. Câteva cuvinte-cheie: Gabriel Coșoveanu (un cartof umplut care acoperă cearșafuri întregi cu banalități, clișee și cele mai ordinare pedanterii), Gabriel Chifu (scriitor de mâna a treia, omul de încredere al mai multor președinți USR și sluguliță bună pentru orice anotimp), USR Craiova (organizație care duhnește mai ceva decât Lia Olguța Vasilescu călare pe cadavrul Universității Craiova).
Gabriela Gheorghișor, susținută puternic de către protectorul său, Gabriel Coșoveanu (cartoful umplut de care vorbeam mai sus, conferențiar doctor, prodecan, redactor-șef la „Ramuri”), e ținută pe palme la toate sindrofiile useriste, plimbată până și-n Grecia, cu prilejul uneia dintre cele mai penibile chestii de care am auzit vreodată: Turnirul poeților, în cadrul căruia se înfruntă două echipe (două filiale ale Uniunii Scriitorilor), care merg într-o țară străină, stau la un hotel, beau și mănâncă ca porcii, își citesc unii altora poeziile, se premiază tot între ei și apoi merg acasă. La muntele Olimp, unde s-au înfruntat mai ceva ca la Termopile filialele București și Craiova ale USR, a fost, desigur, și Gabriela. Ea a scris apoi cronica evenimentelor uimitoare petrecute acolo, vă invit să o citiți, ca să vedeți amestecul de oportunism și neghiobie al acestei mici nulități: aici. (Cum unde? În „România literară”, portdrapelul publicisticii literare de la noi.)
Normal, dacă spunem USR, spunem Nicolae Manolescu, secondat de Chifu și Vosganian.
Varujan Vosganian, chiar el. Parlamentarul cu mir în frunte, mare amator de chefuri cu potol și femei disponibile (îți stă sarmaua-n gât dacă-l vezi cât e de libidinos pe la mese, după discursuri sforăitoare pe care bietul de el, cultivat din almanahuri și cărți de aforisme și maxime, le rostește cu ochii dați peste cap și sentimentul că e un uomo universale), om politic din fragedă pruncie, romancier care a dat lovitura cu un roman neașteptat, prim-vicepreședinte al Uniunii, poet de circumstanță și posibil viitor inculpat, Vosganian a recidivat, după rizibila Iisus cu o mie de brațe de acum un deceniu, cu volumul Cartea poemelor mele nescrise. Despre care firește că Gabriela Gheorghișor trebuia să scrie re-pe-jor. Și a făcut-o. Cam așa sună lectura domnișoarei G.G. din mărețul nostru contemporan Varujan. Gabrielei ar merita pentru isprava asta să i se confiște rufăria și să i se dea în loc un bidon de zaibăr. Totul în revista „Ramuri”, una dintre cele mai îmbâcsite, mai urâte, mai provinciale și mai de prisos reviste literare „sub egida USR”. Oamenii se pupă-n bot acolo tot într-o veselie. Nici rușine, nici simț al penibilului, nici păstrarea unor minime aparențe, nimic. Doar conservarea unor privilegii, a unor cumetrii și sinecuri. Căldări cu bale, ca într-o clinică în care sunt îngrijiți buldogii bătrâni. Un cerc închis. O bubă coaptă pe curul istovit al Cetății Banilor.

P.S. E jalnic să dai la o cronică atât de conformistă, de slugarnică și de prost scrisă titlul volumului de eseuri al unui bun poet și critic (Radu Vancu) în a cărui carte, Mistica poeziei, nu vei găsi comentarii la ceva care sună așa: „Întind cerneala pe fața de masă. / E destulă cât să rescriu cu ea universul și mai ales / ceea ce cred eu despre el. Viața mea / e fabuloasă, făcută din fapte mărunte. / (...) Poezia mea e-o epopee scrisă la persoana întâi” (Varujan Vosganian). Pur și simplu jalnic.

P.S. 2: Pentru lămuriri suplimentare, patru linkuri rapide spre patru articole ale zglobiei G. Gheorghișor despre viața și opera semețului Gabriel Chifu, vicepreședinte USR: Versatilitatea și forța răului (în „Luceafărul de dimineață”), „Misterele” lui Gabriel Chifu (în „Ramuri”), O poveste nemuritoare (în „Ramuri”) și Gabriel Chifu – 60 (în „România literară” condusă de Gabriel Chifu).