nu
ai fost o eroină a mahalalelor sumbre
nu
ai fost o artistă complexă cum te credeai
nu
ai fost terminală când ai crezut că ești terminală
nu
ai fost bună când ai încercat să fii bună
nu
ai respirat același aer cu ei
când
hoarda murea de frică la ieșirea din temniță
și
se ruga să nu fie iertată
nu
ai fost salvatoarea sau sora serenă
nu
ai fost nici pe-aproape
nu
ai fost în stare să te bucuri de mirosul și zarva
și
sclipirile portului ai ratat încă o dată
să
te bucuri cu fetele și băieții de vârsta ta ai ratat
privind
fix grămăjoara aia de zdrențe
în
vreme ce apunea
foarte
lent peste calea ferată
nu
ai înțeles nimic ai cinat singură în sordidele
restaurante
ale chinezilor singură cu
nefericirea
ta mic-burgheză nesățioasa ta nefericire
măruntă
și
tăietura ochilor ți se tot îngusta
nu
ai fost cea care să arunce-n aer rotativele
din
care se scurgea otrava pentru cei mulți
nu
ai fost tu cea care să-și arunce în aer ovarele
și
să anunțe prin asta adevărata
salvare
a omenirii
nu
ai fost acolo când fluviul s-a revărsat
și
s-a murit mărșăluindu-se împotriva superstiției
nu
ai fost curva nebună care să spargă oglinzile
cu
tocurile-cui ale pantofilor de 1000 de pesos
nu
ai fost în vâltoare și nici la marginea ei
ai
supt ca un păduche din plictiseala
și
memoria descărnată a unei familii
sărace
și violente
nu
ai tranșat lucrurile la timp nu te-ai învățat cu
mizeria
și crima deși erai înconjurată de ele te-ai ploconit
ai
căzut la picioarele măcelarului pentru
înc-o
ciozvârtă
serile
de mai au trecut și tot n-ai învățat ce-i răbdarea
nu
ai fost tu nici când aveai mâinile umflate
dureros
și plângeai în closetul azilului
nu
ai fost tu cea care să le strige că asta nu-i post-istorie
ci
un mare căcat din care nu vom ieși nu ai fost tu
nu
i-ai putut înțelege pe cei neajutorați decât
atunci
când ai simțit cum vuiește leșia
asta
pe care ai ajuns s-o respiri fără
să
mai crâcnești cum se cutremură aerul
de
atâta nedreptate de atâtea blesteme încolăcite
în
oamenii pe care ai vrut să-i alini
nu
ai fost nimic din toate astea
nu
ai fost adriana carrasco nu ai fost
în românește de Claudiu Komartin
aştept cu nerăbdare apariţia volumului! va ocupa un loc de cinste în biblioteca mea. mulţumesc Casei de Editură Max Blecher că nu îşi dezamăgeşte niciodată cititorii!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos poemul. Niste versuri albe care totusi au atata sens, atata muzicalitate si ofera placerea de a le citi.
RăspundețiȘtergereVăd, spuse orbul.
RăspundețiȘtergere