Atunci m-am temut că aş putea să
fiu fericită
fără ca ceva să mă fi pregătit pentru asta
cum voi accepta
să îmbătrânesc legănată în mulţumirea de sine
care e o mironosiţă şi o
trişoare
cum mă voi descurca în corpul ăsta cu
boala & bătrâneţea
împuţinarea ruina
comprimarea nucleului în sine
şi pentru sine
la presiuni ucigătoare pentru orice creatură
susceptibilă să conţină măcar o
fărâmă de spirit?
nu împlinirea dependentă de simulacre
nu etichetele nici
lăfăiala în binele care e doar
chimie şi autocontrol.
corp demodat, prima ta trădare a venit
din colon.
şi, de parcă nu era de ajuns, în vara aia
peste noi au dat iar năvală
t h e z o m b i e s
traducere de Claudiu Komartin
Mulţumesc din suflet că mai postezi poeme scrise de Adriana Carrasco! Se numără printre poeţii mei preferaţi. Cred că ar fi o chestie faină dacă s-ar scoate o antologie cu poemele ei traduse în limba română.
RăspundețiȘtergerechiar o să încerc să fac asta
RăspundețiȘtergere