Brazilia 2014. Un comentariu fără coji de seminţe

La Copa do Mundo până şi spectatorii sunt profesionişti. Privirile sunt întoarse în partea cealaltă ori de câte ori ceva iese din modelul prestabilit, camerele nu au voie să filmeze când vreun ţăcănit simpatic & entuziast intră pe teren. Cu excepţia paradelor câtorva portari (Ochoa şi Howard au fost nepreţuiţi) care acum sunt deja acasă sau către casă, cel mai spectaculos lucru până-n sferturi e muşcătura lui Suarez. După grupe, unde Spania, Italia, Anglia şi Portugalia şi-au frânt gâturile cu nişte jucători obosiţi şi previzibili, nicio surpriză în optimi. Şi parcă nici în sferturi nu se-anunţă. Câteva echipe care, oricât de urâţel şi de subţire ar juca, par programate să joace-n două semifinale simetrice (Brazilia-Germania & Argentina-Olanda). Poate doar James Rodriguez să mai salveze ceva... Dar Industria e unsă impecabil, stadioanele state of the art, din junglă până-n deşert şi din Australia până spre Cercul Polar, sunt toate cam la fel, fotbalul globalizat începe să miroasă a McDonald's şi bere (detestabila bere) la 330 ml.