Poem

Pentru a putea rezista, un om trebuie să fie o
pasăre o ființă care trăiește în vid
un tun de aer aruncând manifeste
indescifrabile deasupra marilor bulevarde.
Lumina fragilă poposește pe frunză
Lumina fragilă a trecut de mult peste frunziș.

Azi și mâine, la Iași

totul se termină în 20 de ani. 6 pentru roșia montană

cărticica ce conține poeme de Andrei Dósa, Răzvan Țupa, Marian Xin Xiron, Radu Nițescu, Vlad Pojoga și Claudiu Komartin poate fi citită online aici

un proiect Institutul Blecher
 

Câștigătorul concursului de debut

În urma voturilor celor cinci membri ai juriului, clasamentul concursului de debut Max Blecher – Herg Benet (pentru poezie) este următorul:

1. Florentin Popa, Ore și munci
2. Mircea Moroianu, Frumoasele dezechilibre
3. Victor Țvetov, Zile ticsite în microbuz
     Raluca Boantă, imediat

Volumul de debut al lui Florentin Popa va fi lansat de către Casa de editură Max Blecher la târgul de carte Gaudeamus, de la sfârșitul lunii viitoare.

Le mulțumesc pentru participare tuturor celor care au trimis manuscrise, încrederea lor e încurajatoare.

Institutul Blecher, ediția 80, cu Svetlana Cârstean și Tara Skurtu

Sâmbătă, de la ora 19, în mansarda librăriei Bastilia, Institutul Blecher, ediția 80. Vor veni să citească Svetlana Cârstean și poeta americană Tara Skurtu, iar Svetlana va prezenta colecția "Cercul poeților apăruți", pe care o coordonează de câțiva ani.

"Poeții citesc pentru Roșia Montană", filmul

filmare, montaj: Victor Potra

Eugen Cioclea (1948-2013)

S-a stins din viață un extraordinar poet de dincolo de Prut. Unul dintre aceia pentru care poezia și viața au fost și au rămas de nedespărțit. Orice aș adăuga acum ar fi de prisos. El singur a spus-o mai bine: "N-am nimic să zic că-mi aparține".

Astăzi, la Braşov, cât e ziua de lungă

30

1.

„Is dying harder than being already dead?”

(Robert Lowell)

Deja 30 și nicio iluzie să netezească drumul.

Ulcerul mă trezește în pumni.

Am fața umflată și gâtul uscat ca țeava unui tanc Sherman.

Tusea ar strica tot cheful femeii de lângă mine

dacă femeia de lângă mine n-ar fi plecat

acum câteva luni, înainte să se crape de ziuă.

Cât de penibile sunt acum comparațiile

pe care le-aș putea face între moarte

și orice altceva.

Cât de prostesc să scriu despre glonțul

care mi-a trecut de două ori prin dreptul urechii

sau să mai bag în seamă ghionturile pe care și le împart

pe 28 de canale câteva cadavre politice.

Un mort e un mort e un mort e un mort.

Un gram de iarbă e un gram de iarbă și-atât.

Slavă Domnului, am înțeles la timp despre ce era vorba.

Cele câteva lucruri pe care mi le-am dorit ca un disperat

mi-au fost fluturate puțin pe la nas

și apoi mi-au fost luate.

În legătură cu scrisul,

am încercat doar să-nțeleg cum a fost posibil.

Am scris despre ce am văzut: despre iubire futută

despre nebunie

și moarte în floarea vârstei.

Nu mă mai enervează dobitocul ăla obsedat de mine

care spune peste tot

că am fost favorizat

că am avut proptele.

Ce importanță are că am scris câteva poeme frumoase,

și pentru cine?

Ce importanță are că matematicienii ruși încearcă

să ofere un model matematic al cancerului?

Tot acolo ajungem.

Generația mea nu mai e generația mea, dacă o fi fost vreodată.

Nicio hârjoană, nicio jerbă de artificii, niciun spectacol

să mă țină cu sufletul la gură.

„Matur și inegal”, când alții de-abia încep.

Celulele au început să o ia razna,

grădina s-a transformat într-o pârloagă

unde se hârjonesc, cât mă așteaptă, niște animale sălbăticite.

Sunt răbdătoare. Și sunt în stare de orice.

Să se îngrijoreze mă-ta de „denivelările și inegalitatea

izbitoare din acest volum de maturitate”.

Deja 30 și nicio iluzie să netezească drumul.

2.

Despre prieteni, despre palmele lor mari,

deprinse cu munca, despre noaptea

în care un munte de om a plâns cu mine

sub un nuc despicat în două de fulger,

despre liturghiile în timpul cărora mă hlizeam

cu băiatul cantorului,

despre leucemia Feliciei, despre imensa ei fericire

când începea dansul,

despre ochii aceia scăpărători în care

nu voi mai privi niciodată.

Despre batistele parfumate ale bunicului,

despre răutăți și regrete

și arcade însângerate și alcool împuțit,

despre dimineți amnezice și capete rase,

despre fularul lui Vasea, despre râsetele

din camera cealaltă.

Despre scrumierele vorbitoare,

despre furia indianului Cherokee după ce i s-a luat totul,

despre banii pe care îi aștept dintotdeauna,

despre graba asta nebună, nebună –

și despre mine,

cu țigările pe terminate și gluga trasă pe cap,

pândind la geamul unei benzinării cu

luminile stinse.

3.

gata cu teenage angst-ul,

cu fițele de copii ai timpurilor noi,

de feți ai tiranului cu capul de silex, noi

am văzut de mici nonsensul revoluției

sălbăticirea treptată a lumii așa cum o cunoaștem,

„goana după lucrurile curând trecătoare”,

ne-am gândit să ne revoltăm, dar

                                               nu mai avea niciun rost.

atunci am descoperit drogul –

tangoul amfetaminei, valsul opiaceelor,

              menuetul pastilelor, revelațiile mătrăgunei –

și o dezordine unică, și dependența și, da,

am trăit la limită, pentru că altfel n-ar fi avut sens,

am privit buimăciți în ochiul furtunii

și

  ne-am aruncat

Concursul de debut Max Blecher – Herg Benet. Manuscrisele nominalizate (poezia)

Pentru al treilea an, am primit multe volume, dintre care a trebuit să alegem câteva. În această primă fază, după obiceiul anilor trecuți, am dorit să avem zece manuscrise din care să-l alegem pe cel câștigător. Până la urmă au fost 10+1, pentru că una dintre cărțile propuse e mai specială: îi aparține unui autor italian și e, foarte probabil, o traducere în românește a poeziilor italienești. Cum nici o regulă nu interzicea acest lucru, dar și fiindcă e o situație nouă și nu am vrut să dezavantajăm pe nimeni, avem 11 cărți pentru "lista scurtă" a concursului . Nu are rost să repet că orice alegere de acest fel e întotdeauna dificilă și că implică o mare doză de subiectivism; mă bucur, totuși, să văd, că oameni nedebutați în volum scriu în România poezie și cred în șansa lor, încearcă să fie publicați (câțiva dintre autorii care au trimis se înscriseseră în concurs și anul trecut), că se scrie în toate felurile imaginabile și "mașinăria" (cu toate hurducăturile inerente) funcționează în continuare. Sper să nu fie nimeni supărat de decizia de acum (și de aceea, finală, a juriului, de peste o săptămână-două). Ar fi un lucru remarcabil (și știu că acesta e un comentariu sau deziderat foarte naiv din partea mea) dacă măcar jumătate dintre autorii, mai tineri sau mai puțin tineri, care au trimis la concurs în ideea că au șansa de a fi publicați, ar avea peste o lună curiozitatea de a cumpăra cartea poetului câștigător (și numai pentru a avea confirmarea că sunt mai buni decât el). Din păcate, se întâmplă prea adesea să nu vedem dincolo de interesul nostru imediat, iar felul în care scriu o bună parte dintre cei înscriși în concurs mie unuia mi-a spus că aveam de-a face cu oameni care nu au mai citit nicio carte bună de poezie publicată în ultimii 40 de ani. Ceea ce mi se pare destul de trist pentru cineva care se vrea la rându-i poet.

Cei 11:

* Raluca Boantă, Imediat
* Radu Ștefănescu, Poeme
* Victor Țvetov, Zile ticsite în microbuz
* Carin Ver, Bilet de ieșire
* Ovio Olaru, (fără titlu)
* Robert G. Elekes, Antropoiesis
* Mircea Moroianu, Frumoasele dezechilibre
* Mihai Bulf, Carne
* Florentin Popa, Ore și munci
* Cristina Stancu, asphyxia
* Luca Cipolla, Poezii

"Eu sunt camionagiul acela superstițos..."

un dialog cu Beatrice Lăpădat, găzduit de LiterNet

Poeții citesc pentru Roșia Montană, sâmbătă seara, la librăria Bastilia

Sâmbătă, 5 octombrie, de la ora 18.30, ne întâlnim în cafeneaua din "Al 9-lea cer", adică în mansarda librăriei Bastilia (Piața Romană, nr. 5) pentru că "Poeții citesc pentru Roșia Montană". Cinci poeți contemporani: Marian Xiron (n. 1968), Răzvan Țupa (n. 1975), Andrei Dósa (n. 1985), Radu Nițescu (n. 1992) și Vlad Pojoga (n. 1993) vin cu texte scrise în ultima perioadă, lucide & protestatare, precum și cu poezia altor autori care exprimă aceeași nevoie firească de a te exprima împotriva orbirii colective (sau a autorităților corupte), de a milita, arătând că poeții contemporani sunt alături de o mișcare ce a demonstrat că, în ciuda resemnării din ultimii ani a românilor, cultura protestului nu a murit în această țară.

Un eveniment Institutul Blecher (ediția 79). Organizator: Claudiu Komartin.