Limba de cârpă

„fiindcă am băut şi nu mi-a trecut
fiindcă am fumat mult şi într-un alt aer
am strigat la cei ce nu mă voiau şi ochii tuturor scaunelor
se închideau să nu mă mai vadă
şi urechile tuturor meselor erau pline de câlţi
să nu-mi mai audă şuieratul dement
fiindcă am plâns şi plânsul era zgrunţuros şi greu ca pietrişul
de pe un ţărm unde nu înnoptează nici hoţii de cârje
şi nimeni eram şi îmi pierdusem credinţa şi unghierele
să uit aş fi vrut să-mi limpezesc mâinile vârâte în cap încercând să
îl scoată de-acolo pe omuleţul cretin ce se tot văicărea
fiindcă am asudat ca un cal şi transpiraţia mi-a îmbibat cămăşile
şi nu aveam nici un chef să duc crucea aia de sare în spate
ciolanele mele se loveau între ele şi
îmi stâlceau numele în limba de cârpă a celor învinşi
căci eu eram învins jigărit cu fierea în gură
cu gura în palme şi palmele nu conteneau
să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic
şi chiar animalele se trăgeau mai încolo rănite
şi sângele vostru se scurgea mereu în altă direcţie
decât sângele meu frate”