Creierul meu dă cu mine de toți pereţii,
creierul tău e un marţian rătăcit
care caută în pilaf sensul vieţii.
Tu, la o adică, ai putea veni mai aproape,
te-ai putea muta cu mine aici, între ape.
Arterele noastre vor depăşi repede tracul –
curând, ne vom râcâi împreună
disperarea cu şpaclul.
Încercăm să convingem nebunia
să respecte un ritm cunoscut.
Într-o zi, lumea asta o să ne coasă gurile
cu catgut.
zadar în loc de pilaf
RăspundețiȘtergerenu, e ok pilaful. close encounters of the third kind :)
RăspundețiȘtergerePrinsesem referința, dar Claudiu pornește de la ceva și ajunge, de obicei, la altceva. Sugeram și-aici să facă tranziția, atâta tot. Nu neapărat cu „zadar”, a fost doar primul cuvânt la îndemână.
RăspundețiȘtergerea ioi, iertare atunci.
RăspundețiȘtergereoricum, mie cred ca-mi place asa, cu pilaf. but then again what do i know about poetry? nothing... :P
nu-mi place, parca nu are tensiune (o fi de la rimele alea?) oricum, nu m-ar convinge sa ma apropii, daca as fi gagica
RăspundețiȘtergereBlogul şi internetul e ceva tragic.
RăspundețiȘtergereTe face să-ţi dai seama de limită şi de iluzie.
...Iartă-mi "gluma" gramaticală. Ca un regres în starea prelingvistică şi poate prenatală.
Ca un progres în sine.Fără de "tine" sau "mine".
...Şi alte zăcăminte, dacă cinicii iau aminte.
"creierul meu e un câmp de testosteron...", sounds like :)
RăspundețiȘtergere"care caută în pilaf sensul vieţii."
RăspundețiȘtergereDa, e adevarat.
Imi place poezia asta.
"Ne vom răzui disperarea
RăspundețiȘtergerecu şpaclul"...
Pe calea orezului cu lapte în mulţimea căruia ne e atât de drag să ne pierdem.
Pentru orice evntualitate, corecţie:
RăspundețiȘtergereIeri am intrat de pe blogul tău pe blogul "Chipurile" (ce fascinant, totuşi, ce fantastic, să circuli doar din vârful degetului dintr-o lume în alta!)şi nu m-am abţinut de la un comentariu înfiorător de stupid şi...vai, vulgar.
Nu ştiu ce mi-a venit, că nu trag nici pe nară, nici la măsea, dar uneori mă port de parcă le-aş face pe toate de-a valma. Sunt beată şi drogată de gânduri şi de idei şi de ...epigrama lui Păstorel, pe care toţi literaţii o ştiu.
Deşi avem cu toţii multe alte treburi, eu nu pot convieţui cu gândul că folosirea unui cuvânt, "convins-convingere", ar putea fi considerată la un moment dat, peste milenii, într-o istorie on-line a tot ceea ce a rămas sclipitor din literatură (atunci s-ar întâmpla aşa, căci acum este)o reminiscenţă a răscitirii poemului de faţă.
Felicia Culpa