Se pare că Un anotimp în Berceni poate fi comandată pe librarie.net aici. La fel ca celelalte titluri din colecţia Rotonda, Monstrul fericit şi Dicţionarul Mara.
O campanie interesantă - şi neobişnuită pentru la noi - despre, sau mai degrabă împotriva despresiei (pe care Mihaela Miroiu o numeşte "Urâta"). Nu e rău deloc, deşi iniţial mi s-a părut puţin caraghios.
Am participat ieri, invitat de Răzvan Ţupa, la un atelier cu elevii participanţi la ediţia de anul ăsta a LicArt. Mi-au plăcut câţiva dintre ei tare mult, a fost o întâlnire (şi o discuţie) foarte încurajatoare. Oameni de 17-19 ani încă mai citesc (şi pot vorbi despre) Byron, Rimbaud şi Lorca. Aici se găsesc poemele (mai există şi secţiunea fotografie) selecţionate în concurs.
Din fericire, copiii si foarte tinerii sunt receptivi la poezia buna, depinde numai de oamenii din prejma lor. Si nu e in aceasta impresie un simplu idealism umanist, ci o constatare didactica, in sensul propriu al cuvintului. Am avut elevi, acum mai bine de douazeci de ani, intr-o bucla foarte infundata in fond a Romaniei, care (am constatat la sfirsitul trimestrului I, cind sa-i notez) nu stiau nu numai in ce secol sunt, dar nici in ce an sunt, nu numai pe ce continent, dar nici macar in ce tara isi duc viata, etc. Si care totusi, la serbarea de sfirsit de trimestru au primit si recitat cu toata candoarea, Dickinson, Rimbaud, Valery, pe un palier, Barbu, Bacovia,Stanescu, pe un altul .Vreau sa spun ca facultatea receptarii poetice e la fel de innascuta ca şi aceea a adevarului religiei, a timpului si spatiului, a operatiilor logice. Si mai cred ca, in plus, fata de celelate, facultatea asta functioneaza si la nebuni, si la retardati, si la autisti, si...poate, si la ticalosi. Si este cu atit mai imbucurator ca unii copii si foarte tineri depasesc stadiul receptarii si ajung la comentariu si creatie, chiar daca se vor pierde pe parcurs, este foarte bine ca au loc "actiuni" ce intimpina aceasta superba intentionalitate.Dar atita timp cit profesorii lor, intr-o îngrijorătoare masura, sunt degustatori de manele sau, in cel mai fericit caz, sunt ei insisi la stadiul pasunist infantil trucat, cit timp nu citesc carti si reviste un pic mai grele decit "Formula AS"...Nu critica societatii de subconsumatie intelectuaa este însă scopul acestui blog,ma gindeam, si daca totusi este si asta ? Eu îmi răspund că da.
RăspundețiȘtergereAm incercat sa comand "Un anotimp in Berceni" si cred ca mi-a iesit. Daca nu, imi voi prinde cu drag creierii intr-o noua incercare, pina cind voi apela la unul dintre cei trei kinderi ai mei, care au operatiile astea in singe, de la gradiniţă, dar mai au destul loc si pentru lucruri propriu-zis livresti.
Printre cei nominalizati la LicArt a fost si Sabina Comsa colega de a mea la atelierul de creatie Lumina de Avarie. Din pacate nu a castigat, dar mi-a povestit ca toata lumea o cunostea datorita poeziei sale intitulate "Clovnul retro". Nu stiu cine a organizat acest festival dar am auzit numai laude la adresa sa. Imi pare rau ca nu mai sunt licean, ca as fi participat si eu :P
RăspundețiȘtergeresi noua ni s-a parut instructiva si incurajatoare discutia cu voi de la atelierul de la LicArt.. ne-am simtit ascultati si intelesi. a fost tare placut si incepe sa ma prinda regretul ca nu mai sunt licean. :)
RăspundețiȘtergeretoate bune!
Ioana
in ciuda a ce se spune despre cei tineri (ca-s inculti, dezinteresati de orice, ca iau tot de pe net), foarte multi sunt extrem de promitatori, dau impresia ca le functioneaza (in fine, fata de generatiile precedente) creierul cu adevarat si-s eliberati de toate lucrurile urate si de ideile luate de-a gata care au hranit cel putin ultimele doua generatii din Ro. cred mult in cei care s-au nascut in preajma sau dupa revolutie si se formeaza in anii astia, nu ca noi, in ultimii ani de comunism si-n tranzitie... au o sansa misto pe care cei mai multi dintre ei o vor valorifica big time, sunt sigur de asta
RăspundețiȘtergeresunt impresionante mărturisirile celor care au avut de-a face cu depresia şi le admir curajul de a vorbi despre asta. dar mult mai dură mi s-a părut cartea lui William Styron. şi el spune [exact ca Neagu Djuvara] că dragostea celor din jur e cel mai bun remediu.
RăspundețiȘtergere