De multă vreme mi-a stăruit în minte imaginea asta, un colţ din centrul Constanţei (chiar în spatele pieţei Ovidiu, pe o străduţă dinspre mare pe care rareori mai trece câte o maşină) pe care-l găsesc - în ciuda ruinării ireversibile a clădirilor de acolo - fermecător. O clădire de pe la începutul secolului XX (părăsită, după toate aparenţele, deşi ar avea un imens potenţial) şi o alta din (bănuiesc) anii '30-'40 (cubism discret, are ceva din aerul proiectelor lui Marcel Iancu) se întâlnesc într-un loc ce face de fiecare dată mult bine creierului meu. Foto: Alina Surduc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu