sâmbătă, 27 noiembrie 2021

Nu te întreba la ce folosesc cleștii ăștia


De aceea nu vor să se joace cu tine ceilalți copii –
le întorci spatele şi asculţi muzica
îndrăcită care îţi întăreşte voinţa

știu că te-aș putea pierde.
canistrele de gaz pe care le-am pus deoparte în beci
aşteaptă o zi naţională,
o festivitate, un botez negociat la sânge
cu toți acești soldați scurtcircuitați
ai unei emoții ce divizează

înțeleg imperativul de a nu ne face vânt
unul altuia de pe marginea îngustă
pe care creștem ca busuiocul sălbatic,
dar mă abțin cu greu de la gestul frivol de a te
mușca fără milă
pentru că sunt prea timid și îmi aud ciorapii îmbătrânind

la limită am putea chiar să fondăm
o așezare nouă, inconștienți și-ncrezători
în viitorul ce ne rânjește de la aceleași ferestre murdare
pe care îmi vine să le fac zob

dar am uitat ce sporovăiau bătrânii turnători,
provocându-și virilitatea ofilită
ghemuiți prin șanțuri
pline de zemurile lui Engels&Lenin,

am uitat huruitul carelor de luptă înaintând de-a lungul
stepei,
poveştile ultragiate ale administratorului din
poemele unui anarhist al cărui jurnal
intim încă mai smulge
o droaie de suspine estetizate

înduplecă-mă și o să mă câștigi
uită-mă și smochinii vor înflori în îndepărtatul Levant
nu te întreba la ce folosesc cleștii ăștia, important
e că supraviețuim, ceea ce
uneori e o impudoare și-o sclifoseală

până şi revolta s-a transformat într-o
placiditate prietenoasă,
racheta albă a aterizat, profețiile noastre
politice nu mai au nici un sens
în evul ăsta prost rânduit care duhnește a dezinfectant
și-a cârnați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu