joi, 30 august 2018

Onisimus Lang, „Sfidarea stafidelor”


„În volumașul cu care debutează, intitulat jucăuș & autopersiflant Sfidarea stafidelorOnisimus Lang vine cu o încredere în posibilitățile cuvântului scris și rostit pe care majoritatea poeților au cam pierdut-o în ultimele decenii – sau pe care, în orice caz, se codesc în general să o arate, mai preocupați de ocolișuri care să nu le dea de gol vulnerabilitățile & metehnele, de strategii textuale savante sau de grija de a nu părea din cale afară de poetici. Și tocmai în încercarea de a nu părea pretențioși, de a fi aseptici și controlați, efectul la un public mai larg decât cel obișnuit cu poezia contemporană este contrar, lăsând impresia acelor musafiri care țin cu tot dinadinsul să se descalțe la intrare deși gazda insistă să nu o facă. Sunt o mulțime de efecte simple, de «dispozitive» poetice tradiționale, precum rima, asonanța, aliterația, repetiția sau hiperbola, pe care le folosesc în discursul lor, cu priză mult mai mare la publicul contemporan, raperii sau artiștii care fac spoken-word și slam, iar faptul că Onisimus Lang vine din această zonă, și că este înainte de toate un performer captivant al propriilor texte, se vede din plin în prima sa carte. A fi liric, sentimental, exacerbat sau, dimpotrivă, elementar și accesibil, nu îl jenează defel. Și, fiindcă îmi plac poeții care nu se înscriu în mode și fac lucrurile în felul lor și numai al lor, mizez pe naturalețea netrucată a lui Onisimus Lang.”


Onisimus Lang, Sfidarea stafidelor,
Casa de Editură Max Blecher, 2018
Colecția „Opera prima”


stau activ

Stau activ în compania unui ticăit de ceas,
punând la îndoială faptele și faptul că sunt treaz.
Pictez pe pânza de păianjen plictiseală de 5 stele,
cerșind puţină înţelegere de la ministere.
Știi, nu toate lucrurile au un nume:
pauza dintre cuvinte e și ea o lume.
Poezia e naivitatea mea voită
pe care o găsesc când caut
banalitatea gândurilor care mă evită.
Cuvintele-mi fac baie în salivă
apoi alunecă pe toboganul numit limbă.

Am auzit că multe lucruri te distrug în timp,
dar eu cum nu trăiesc în timp, mi le permit.
Sunt curios de spiritul esenţei pure,
și o iau razna des, dar conștiinţa mă tot ia de guler.
Eu m-am făcut dușman cu scena,
ca să rămân prieten bun cu pixul și cu perna.
Tu m-ai crezut puternic
și m-ai crescut în ochii tăi fără să merit.
Eu știu unde se ascunde misterul meu, l-am văzut
și mi-am propus să-l vizitez, dar mă împiedic în secunde.

Noaptea păzesc liniștea să nu mi-o fure nimeni.
Tăcerea-mi spune să am grijă ce-mi spun mie despre mine.

Sunt curios de spiritul esenţei pure,
și o iau razna des
dar conștiinţa are grijă să mă-njure.


detalii

am văzut o mamă oarecare
intrând în viaţă cu dreptul
nu detaliez
am văzut o mamă fericită
fluturând fluturașul de salariu
nu detaliez 
am văzut o mamă cu aspiraţii profesionale
și o bonă făcând ore suplimentare
nu detaliez
am văzut o mamă
fluturând disperată decizia de concediere
și băieţelul ei
alergând nerăbdător
spre ușă
să o întâmpine
dar astea sunt detalii

                                                                                               Onisimus Lang

Un comentariu: