sâmbătă, 27 aprilie 2013

Înapoi la Satu Mare. Și la Ady Endre



M-am întors la Sătmar pentru o ședință de redacție a revistei "Poesis internațional", care pregătește numărul 12, adică aniversarea de trei ani a proiectului nostru. Cu excepția lui Ion Mureșan, prins pe undeva prin Iași cu afaceri optzeciste, am reușit să ajungem (deși cu o lună în urmă părea destul de improbabil din cauza programului complicat al fiecăruia dintre noi) aici Felix Nicolau, Radu Vancu, Andrei Dósa și cu mine, vineri dimineață, cu mereu uimitorul tren IR 1641. Iar azi am vizitat Careiul (castelul grofilor Károlyi arată în sfârșit ca un loc vizitabil, ca un adevărat edificiu al unei mari familii nobiliare din secolul al XVIII-lea), iar apoi am dat o fugă, de dragul lui Andrei, în localitatea Ady Endre (altădată Mincențiu) în care a crescut marele poet maghiar. Ne-am emoționat puțin (mai ales, din nou, Andrei), și am trăit câteva momente de liniște și armonie într-un loc rupt parcă de orice contingență, de orice amestec al lumii din care veneam. Locul în care să te regăsești, pentru câteva clipe, după tot felul de rătăciri (despre care Ady a scris, mai ales către sfârșitul vieții, poezii minunate).


statua poetului

Andrei & Endre

celebrul portret

Dumitru Păcuraru

Radu și Andrei

Felix N., D. Păcuraru

Felix și Oana Păcurar

yours truly

pridvorul

Radu

Andrei, Felix, Radu
Andrei, Felix, eu și Radu

3 comentarii:

  1. Imi face mare placere sa urmaresc acest blog.Intr-un anume fel eu ca balerina obisnuita sa ma exprim prin dans,ador poeziile si tot ce este legat de cultura. Cu multa admiratie pentru tot ce faceti,Speranta.

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte fain, Claudiu! si cu mult umor (yours truly,emotiile lui Andrei de 2 ori) :D Merci!

    RăspundețiȘtergere