Ultima ispravă a lui Hutopila

Despre Hutopila vreau să cred că știți deja tot ce e important de știut. Că s-a născut în 1987 și a terminat Istoria la Iași, că e pe jumătate huțul (adică ucrainean carpatin, ukrainean de-al nostru) și a debutat cu volumul de poezie copci (Casa de editură Max Blecher, 2011), una dintre cele mai frumoase și mai originale cărți din anii ăștia. Despre Matei (mai precis, despre copci-le lui) s-a scris mult – aproape douăzeci de cronici –, iar placheta (premiată de Societatea Scriitorilor Bucovineni, din păcate nu de și juriul premiului „Mihai Eminescu”) a fost comentată cu mare curiozitate și interpretări care mai de care, pe măsura prospețimii discursului său (evident că găsesc stenică și insist pe originalitatea lui Matei când atâția poeți ai generației mele încă se îngână unul pe altul la zece ani de la debut). Acum, Hutopila a revenit cu o cărticică destul de neobișnuită pentru sistemul editorial de la noi, intitulată în prezența lucrurilor. căldura soarelui în iarnă (Zidul de Hârtie, Suceava, 2013), care a apărut în zece exemplare, dintre care doar două sunt, după spusele lui, în libertate (celelalte opt mergând la Biblioteca Națională), adică circulă din mână în mână, pe căi misterioase, către cei ce vor avea norocul să le descopere. O să mai spun doar că în prezența lucrurilor. căldura soarelui în iarnă conține șapte poeme de dragoste și șapte hărți desenate de M.H. cu mânuța lui, că un exemplar e la mine, și va putea fi găsit – și citit – la Tramvaiul 26, locul în care Matei va avea o lectură, în cadrul Institutului Blecher (ediția 72), împreună cu poeții suceveni Dan Cristian Iordache și Florin Dan Prodan, pe 24 martie. Fiți cu ochii pe el.