joi, 16 august 2012

Soare și semne cu trecerea interzisă *


Felia de pâine uitată pe masă.
Susurul robinetului.
Zațul din cana de tablă.

Îmi amintesc: stăteai cu genunchii la gură,
Ghemuită între pat şi fereastră.

În spaimă ca într-o placentă mare. Cald rece
Şi iarăşi cald.

Aş fi vrut să învăţ limba pe care o vorbesc localnicii.

O limbă ca un cui înfipt în aer
De care e agățat un costum scump pătat cu salivă.

Te urăsc fiindcă bei.

Te urăsc fiindcă fumezi.”

Te urăsc când îţi duci mâna la frunte îngândurat.”

Te urăsc când ştii ce voi spune şi foloseşti asta împotriva mea.”

Soare şi semne cu trecerea interzisă.
Pe o muzică nonșalantă și gravă.

Te urăsc fiindcă mă umileşti de faţă cu ceilalţi.”

Te urăsc fiindcă nu poţi să aştepţi nimic în tăcere.”

Și mica scuză ticăloasă şi confortabilă
Când tot ce ai crezut se face țăndări.

La marginea lacului într-o casă de sticlă.

O inimă bătând cât pentru două.

Și aerul s-a oprit și am fost
Numai noi, într-un moment mic și etern.
Cu memoria intactă ca a oricărui animal tânăr
Dintr-o specie pe cale de dispariție.



* am pornit de la o piesă într-un act pe care am scris-o în 2010, în care două personaje își întretăiau monoloagele, totul petrecându-se într-o mașină de tocat carne. Cred că intenția mea era să vorbesc despre relația de cuplu printr-o serie de enunțuri frânte și aparent absurde, înstrăinate, autiste, care se organizau într-o neașteptată coerență. Nu cred că se putea face mai mult din acel text decât impulsul acestui poem-ciornă în care am încercat să folosesc imaginile pentru a-mi explica măcar câteva dintre lucrurile pe care le-am trăit.

4 comentarii:

  1. un poem care imi place, f. frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  2. de multe ori am impresia ca sunt un personaj al tau, ca scrii despre mine. ca in filmul
    Stranger Than Fiction. e infricosator si frumos.

    RăspundețiȘtergere
  3. nici nu cred că sunt lucruri mai frumoase pe care și le-ar putea dori cineva care scrie

    RăspundețiȘtergere