vineri, 13 aprilie 2012

Alexandru


Leului i-a făcut capul buba
și, de aceea, îmi explică Alexandru,
trebuie să mergem la spital,
unde dinozaurul verde e doctor.

Acum că am construit garajul,
în el poate încăpea mașinuța de jucărie
cu care mai devreme era să facem
un accident.

Alexandru se ghemuiește
și se întinde, face exerciții
pentru următorul joc
pe care-l vom inventa.

Pot zbura și picioarele
dacă râzi ca un crocodil la soare.

Ce este un garaj? Ce e un crocodil?
De câte raze are nevoie o minge
ca să se transforme într-o dimineață în soare?

Șoarecele și doamna se joacă împreună
pe mochetă, Alexandru râde,
e un vârtej în care nu-i mai poți deosebi
unul de celălalt.
Șoarecele e doamna, dar doamna nu-i șoarecele.
Unde te-ai ascuns, Alexandru?

Când ne mișcăm așa, totul pare de sticlă.

Ziua mea este pe 4 octombrie,
Doamne, câte-s pe capul meu.

Acum un an, cuvintele erau prea umflate,
de-abia încăpeau în cap
ca atunci când doamna nu te vede și
poți să bagi în gură șapte sau opt
gume de mestecat deodată.

Corpul lui e mic și plin de ligamente.
Poate că de aceea se mișcă atât de ciudat.
Când îl ating, și picăturile se transformă în cuie.

Îmi vor crește mâinile voi putea apuca aerul
în care plutesc atâtea forme
pe care nu le putem numi.


* text scris pentru un proiect inițiat de Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată

5 comentarii:

  1. frumos poemul
    remarc "Șoarecele și doamna se joacă împreună
    pe mochetă, Alexandru râde,
    e un vârtej în care nu-i mai poți deosebi
    unul de celălalt.
    Șoarecele e doamna, dar doamna nu-i șoarecele.
    Unde te-ai ascuns, Alexandru?"

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai bine rămânea mai scurt şi mai a poezie pentru copii. La un moment dat textul face mofturi de poezie profundă :)

    RăspundețiȘtergere
  3. păi sunt și eu pe acolo, poate de aceea

    iar textul ăsta nu s-a dorit poezie pentru copii, ci altceva

    RăspundețiȘtergere