vineri, 20 noiembrie 2009

Pentru un nou preşedinte

Poimâine sunt alegerile prezidenţiale. Am fost sufocaţi de săptămâni întregi de luptele din jurul lor. Nu insist. Voi merge, voi vota. Cu Crin Antonescu, nu fac nici un secret din asta. Nu are rost să mai înşir argumente, îl voi vota fără nici un entuziasm (mai exact: fără credinţa că lucrurile se vor schimba radical), dar cu speranţă. Mi se pare singurul candidat necompromis, un bun vorbitor, un om despre care nu se poate spune că ar fi incult şi un tip cu simţul umorului (fără să fie mitocan). Mă gândesc şi că numirea lui Johannis ca prim-ministru ar putea echilibra puţin lucrurile (nu mi-l închipui pe acesta, cu toate hibele lui, încălecat nici de spoliatorii pesedişti, nici de venalii democraţi). Sper să nu se ajungă la situaţiile oribile din anii 2000 şi 2004, când în turul doi nu puteai alege decât răul cel mai mic. Între Băsescu şi Geoană, eu aş alege mai degrabă emigrarea.

18 comentarii:

  1. Johannis nu va fi premier pentru că, în primul rând, nu se ştie cine va fi viitorul preşedinte
    în cel de-al doilea rând: la Sibiu este iubit, aici mănâncă o pâine, să folosesc o frază ţărănească, iar stresul este mai mic (ţinând cont şi de schimbările dese la guvern)
    în cel de-al treilea rând: stabilitatea din punct de vedere politic este mai mare aici la Sibiu decât printre haitele de la Bucureşti

    Em

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu m-am plictisit de atâtea dezbateri politice al căror numitor comun este tonul ridicat al interlocutorilor. M-am plictisit. Cu toate astea, le găsesc o parte bună: aceea că au "acaparat" ştirile legate de gripa porcină, ştiri care m-au exasperat peste măsură. Şi eu îl susţin pe Crin Antonescu, deşi l-aş prefera într-o altă poziţie, care să nu-l compromită prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, asteptam ceva legat de evenimentul acesta de duminica. O emigrare in Eloen Deera chiar si de cateva zile nu ti-ar strica. In stilul lui Gibreel Farishta, fireste:-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnul să ne lumineze mintea să-l votăm pe Crin Antonescu, acum, când discernământul ne este pus la încercare de pixuri, pliante, pungi de zahăr, orez şi făină trimise de contracandidaţi.
    M-am uitat aseară la ultimele minute ale confruntării dintre cei trei şi mi s-a confirmat că între un ipocrit uns cu toate alifiile şi un populist demagog, Crin Antonescu apare pur şi simplu mai întîi ca fiind singurul căruia politica nu i- a atrofiat simţul moral. La "fapte bune", primii doi s-au împănat cu gesturi absolut fireşti: Geoană M. că n-a dat-o afară din casă pe soacra lui, iar Băsescu T. că a botezat un copil musulman, la cererea mamei lui (ei, că era fetiţă.(Dacă suntem un pic excesivi, putem deduce din recomandarea acestor fapte banale ca fiind de excepţie, un dispreţ tacit faţă de electoratul plin de oameni fără scrupule şi fără inimă). Antonescu C., oarecum încurcat de momentul emfatic, a exprimat un principiu care trebuie să ne călăuzască întraga viaţă: a nu-l părăsi pe cel alături de care ai pornit la drum, fie în politică, fie în viaţa privată.
    Binele general nu poate fi aşteptat decât de la noi înşine,care trebuie să susţinem un om ce gândeşte astfel. În calitate noastră de cetăţeni responsabili avem această putere.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  5. Călăuzească, nu "călăuzască".E important în context.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  6. să vedem ce o să iasă şi din asta. eu nu aş porni extraordinar de încrezător într-o aventură sentimentală (fiindcă va fi, şi ăsta, un vot mai degrabă sentimental, cu uri şi umori scabroase) cu Crin. îl vreau preşedinte în speranţa că puterea nu îl va schimba foarte mult, şi că, odată ajuns acolo, nu va fi, ca actualul nostru preşedinte: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă (altfel, TB nu a ratat aseară niciuna dintre temele pe care le-ar fi grohăit Vadim Tudor: satul, tradiţia, naţia, patria, steagul sau creştinismul)... o ruşine, după părerea mea, cum i-a fost întregul mandat, cu excepţia condamnării (formale) a comunismului

    RăspundețiȘtergere
  7. şi un articol al lui Cătălin Tolontan, care îmi dovedeşte, o dată în plus, că nu e doar unul dintre cei mai buni jurnalişti pe sport, ci un excelent ziarist de astăzi, în care cred: http://www.tolo.ro/2009/11/21/cei-uitati-de-basescu/comment-page-1/#comment-2256582

    RăspundețiȘtergere
  8. Iarăşi vin şi subliniez: ceea ce mi se pare demn de încredere la liberalul Crin Antonescu este şi subtilulul său conservatorism, citadin şi...junimist,legat de o modernizare a Romaniei ce încă nu s- a încheiat.
    Şi multe altele ar mai fi de spus, dar să avem o duminică luminoasă.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce spuneai de emigrare? Acum, când suntem puşi în faţa unui al doilea tur, Băsescu versus Geoană, mă apucă disperarea (aia micuţă, cu fundă, pe care o primim la fiecare zi de naştere). E dezamăgitor să simţi numai griuri în propria ta ţară.
    Sabina

    RăspundețiȘtergere
  10. previzibil ca dracu acest mocirlos cuplu, cele două capete ale aceleiaşi hidre post-bolşevice. am îndrăznit să sper în sinea mea într-o minune a celor sub 35 de ani, numai ei puteau să răstoarne treaba. din păcate, am aflat că mulţi au stat acasă. ei, abia acum mi se urcă sângele la cap, abia acum se vede că românia nu mai are tineri de multă vreme. într-o ţară în care ultima formă de protest a vreunei mişcări studenţeşti a avut loc cu aproape zece ani în urmă, tinerii dorm într-o hazna şi ignoră un viitor care-i va înghiţi în latrina românească sau îi va transforma în transfugi fără perspectivă. să vă ia dracu, dragi tineri români!

    RăspundețiȘtergere
  11. Să nu disperăm! Poate nu mai e mult până când cetăţenii români conştienţi vor găsi mijloacele democratice de limitare a puterii şi de instaurare a voinţei şi viziunii lor.
    În plus, toţi oamenii trecuţi de 35 de ani pe care- i cunosc (moi- meme y compris)l-au votat pe Crin Antonescu şi-au anulat prin neridicare buletinele pentru referendum, ca inoportune. Chiar dacă, vorba fiicei mele "Şi cu câţi oameni vorbeşti tu?", procentul aproximativ de 22 la suta pentru un politician fără alte mijloace de convingere decât acelea ale propriei personalităţi, mi se pare îmbucurător.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  12. Da cine esti tu mai ics ics em...vad ca tot te referi la procente. Daca ti-e pofta de friptura ti-o platesc eu. Elite intelectuale...Crini si tuberoze, rododendroni si flocirele...Mai, daca tu renegi doujdaani ca pe bomboane...Da staniolu era de calitate? E o chestie sa formezi opinii pe bloguri. E sti bun Herma...ics ics em, dai cele mai naspa comuri...inscrie-te si tu la vreo scoala.

    RăspundețiȘtergere
  13. "Moi est un autre".
    Şi...cu toate că mă doare mîna,
    "Cu- atât mai greu pentru lemnul care se pomeneşte vioară şi vai de inconştienţii care dicută despre ceea ce ignoră cu desăvârşire".
    Cam asta-i tot.
    XXM (und keine liaison with Hermann Hesse şi alţii, în sensul rău al cuvântului; oricum, uneori trebuie să le mulţumim durilor ce ne atrag atenţia că am depăşit limitle rezonabilului în jocul de cuvinte şi idei).

    RăspundețiȘtergere
  14. Şi încă ceva: ceea ce ignoră toţi cei ca dumneavoastră,structural securistoizi care au dus totul de râpă şi ne- au stricat vieţile, este faptul gratuit: atunci când ciocnirea cu aisbergul este iminentă, nu- ţi rămâne decât să cânţi. Sigur, o poţi face la tine-n cabină, măcar să nu- l vezi pe căpitanul deviat de la menirea lui cum se salvează în cea mai asigurată barcă, dar este mult mai solidar şi...estetic să ieşi pe punte, murmurând melodia profesioniştilor cântecului.
    The same, XXAIME

    RăspundețiȘtergere
  15. Anonim, acum am văzut comentariul tău. tu nu te mai opreşti? te înţeleg că eşti prieten cu autorul acestui blog, dar te rog frumos să te abţii de la comentariile astea răutăcioase şi fără haz. nu eşti amuzant deloc.
    ceea ce scriu eu nu se referă la tine ci la text deci atacul tău la persoană nu face decât să te pună într-o lumină proastă. personal, nu am nimic cu tine în ciuda faptului că te iei de mine, pentru că nu te cunosc şi nu mă apuc acum să cercetez ce şi cum. cu toate că aş putea-o face cu uşurinţă.
    încă o chestie, nu ai niciun drept să te iei de mine, oricare ar fi natura lucrurilor. oricine aş fi, orice aş zice, distanţa dintre noi doi este atât de mare încăt nimeni nu îşi mai pune problema dacă ar trebui să avem un contact fie el virtual sau nevirtual (iartă-mi invenţia)


    ca urmare eu nu îmi ascund identitatea pentru că sunt un OM. nu o umbră pe un blog, iar dacă intervin pe acest blog este pentru că îl cunosc pe autor şi mi s-a cerut să scriu despre el

    numai bine, Em

    RăspundețiȘtergere
  16. @Em.: laşi aici numai comentarii deplasate. te rog să te opreşti

    RăspundețiȘtergere
  17. ai libertatea sa te stergi, chiar te rog sa faci asta pentru ca nu voi mai trece niciodata prin pagina ta. regret ca am facut-o!

    RăspundețiȘtergere