vineri, 28 iunie 2019

Ghiulul și foncția

lui Ioan Cristescu, Liliana Țuroiu, Mirel Taloș și tuturor celorlalți impostori și combinagii ai zilei

Îi văd ridicându-se și știu deja
cum se vor prăbuși. Cum compromisul
care le-a jalonat existența îi smintește
și-i transformă în semizei de sezon,
combinagiii instituțiilor mâncate pe dinăuntru
de jegul vătafilor care se au bine cu
oricine poartă pe degetul mic
ghiulul bun de pupat pentru foncția și comitetul
în care se-ngrașă cu nemiluita
nesimțiții acestei nații de vechili și chivuțe penale.


Sisif nu își ia asistenți
care să-i care pietroiul în timp ce el
se chiombează de la baza muntelui
și dă indicații prețioase, cu vocea îngroșată de băuturile tari:
„ceva mai la stânga, nu așa, puțin mai sus,
aaaacolo, nu așa, nițeluș mai la dreapta,
cât să se vadă din depărtare”.
Sisif își vede de treabă, puiuț,
și nu se cacă pe el dacă a prins un post de șerif
în sătucul nostru uitat de lume.

Puteți râde oricât de metafora asta existențialistă,
mie, văzând tot ce am văzut, nu îmi mai vine 
să.

Să vă rad pe toți cu briciul rămas de la tata,
la care n-o să renunț până nu vă văd
pe toți acolo unde vă e dat să ajungeți.


Unde lumina face ravagii în caractere
și limba mea nu mai e o unealtă
cu care mi-e rușine, fiindcă eu limba o stăpânesc

cât să vă stârpesc. Oricât ar dura asta. Poate până la capăt.

Până acolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu