((v))

Nu a rămas nimic din ce am fi putut încerca:   apa cameleon   aruncările simulate   oglinda magică   cerneala miraculoasă   oul și baticul care călătoresc   cafeaua improvizată   bobițele plutitoare   mănușa care dispare   batista indestructibilă   fumul care iese din mână   ploaia de bani   scamatoria ta preferată cu gheridonul.

Îți promit că nu voi privi în urmă. Îți jur că nu mă voi întoarce la întretăierea unde am alergat vara trecută în picioarele goale pe cioburi. Te rog, spune-mi că am fost o fetiță cuminte și zidește-mă odată de vie. Ceva se îndreaptă spre mine cu 120 la oră, și nu vine să îmi sară în poală, să mă lingă pe față. O să mă doboare, o să-mi răstoarne-n noroi sacii plini cu bumbac.

Te-am rugat să râcâi spaima ce crește pe mine ca o scoarță – dar tu nu și nu. Accentul tău, faimos în câteva cercuri de puritani, te-a împiedicat să spui lucrurilor pe nume. Te înțeleg. Copilașii au crescut, povestea noastră de dragoste s-a transformat într-un pudel care latră ca prostul la zid.