luni, 6 februarie 2012

ierusalimul eliberat


gerg a salutat răsăritul de pe balcon, cu brațele coborâte,
cu fularul înfășurat bine la gât,
cu răsuflarea înnodată pe sârmă,
cu tălpile legănându-se în aerul călduț mirosind a alge și
descompunere.

deasupra golfului, păsări și fum, dirijabile încărcate cu întuneric.

odată cu ultima șuviță de aer, cu șuieratul de la sfârșit,
lângă port un sicriu începu să tremure
din toate încheieturile.

3 comentarii:

  1. însă, vorba lui Augustin,
    însă foarte puţin

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun de tot. Dar, nu ştiu, "aerul tăios" ?

    Apoi, "şoapta incinerată" ? Imediat înainte de sicriul care "începu să tremure" ? Nu e cam mult ? Nu sunt cam abundente (şi, totodată, cam dispersate) figurile morţii în aşa puţin spaţiu ?

    RăspundețiȘtergere