marți, 3 mai 2011

Critică şi caracter

Când l-am cunoscut, ambiţioana să scrie cărţi despre Pasolini şi Auster. Semna cronici literare, părând unul dintre cei mai profesionişti recenzenţi din critica tânără a anilor 2000. Publica din când în când poeme, nu rele, dar niciodată duse până la capăt. Fusese una dintre febleţile scânteietor-acaparantului Cornel Mihai Ionescu. Într-o noapte, cândva în Club A, a dat o bere. Au fost multe cioburi pe-acolo, mâinile care tremură nu nimeresc totdeauna capul vizat. Cu toate astea, mi se părea că ar putea scrie într-o bună zi lucruri demne de ambiţia şi marile lui înzestrări intelectuale.

A rămas doar alcoolul. Şi un dram de mizerie cu gură şi ochi. Tot mai inexpresivi, tot mai tulburi.

Cu bine, BAS.

5 comentarii:

  1. tu l-ai bagat in seama, unu la zero pt el! restul sunt pareri. ti-a dat o bere si pe urma a vrut sa-ti mai dea si-o sticla-n cap? Ce critici bipolari! eh, macar tu ai mintea in 3D-cred, sper.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e, cred, cea mai mizerabilă cronică (să-i zic aşa) citită de mine vreodată.
    Aş zice că se poartă ca un mitocan nu numai cu tine, ci şi cu Sociu.

    RăspundețiȘtergere
  3. E un text despre el însuși și pasiunile lui. Să-i fie rușine.

    RăspundețiȘtergere
  4. n-ai nici o treaba cu galetile lui de cacat. el pleca din botosani cand tu erai le Grand Bercenaire. si esti! (nu e nici cc, nici sgb, e CK.) Le Grand Bercenaire!

    RăspundețiȘtergere
  5. many enemies bring much honour :)

    RăspundețiȘtergere